Un alt punct de vedere asupra aromanilor
de Dr. Dumitru Piceava Presedintele Federatiei "Liga Aromanilor din Romania"
Sâmbătă, 06 Mai 2006
 

In legatura cu interviul luat de catre Alexandru Mihalcea lui Stoica Lascu si publicat in "Romania libera" din data de 15 aprilie 2006 cu titlul "In Romania, aromanii nu sunt minoritari Ð au fost, sunt si vor ramane romani", am dori sa facem anumite precizari.

Aromanii se considera urmasii lui Filip al II-lea si Alexandru Macedon, si ca ei fac parte din stramosii lor, tot asa cum Burebista si Decebal sunt considerati stramosii romanilor.

Macedonia - o tara care s-a format ca regat, inca din secolul VIII i.Hr., apoi ca imperiu, fiind considerat cel dintai imperiu din Europa si totodata cea mai inalta expresie politica a spatiului balcanic si european pana la incadrarea sa in hotarele Imperiului Roman in secolul II i.Hr. - este situata in partea central-estica a Peninsulei Balcanice si a fost locuita din vechi timpuri de triburi macedonene.

Prin expansiunea Romei dupa moartea lui Alexandru Macedon (323 i.Hr.), suveranitatea imperiului macedonean avea sa decada si sa se destrame, iar Macedonia insasi sa fie desfiintata ca regat si transformata in provincie romana (148 i.Hr.).

Anul 148 i.Hr. reprezinta data de cand incepe lungul proces de romanizare a populatiei macedonene si nasterea unui popor nou, ca urmare a simbiozei dintre bastinasii macedoneni si nou-veniti, ce va purta mai tarziu numele de vlah, armanu, aroman etc.

Limba latina, acest instrument de unificare etnica, a fost impusa nu numai populatiei macedonene, ci tuturor popoarelor autohtone cucerite de romani.

Cauza pentru care romanismul a prins radacini atat de puternice si atat de durabile in Macedonia - precum s-a intamplat si in Dacia mai tarziu - se datoreaza faptului ca romanii erau posesorii unei civilizatii superioare bastinasilor.

Aceasta se poate deduce si din faptul ca, daca populatia macedoneana, prin asezarea multor colonisti romani, a suferit un proces de romanizare, populatia blocului elenic insa a ramas neatinsa de un astfel de fenomen.

Daca baza etnica la romani este formata de catre daci in schimb la aromani baza etnica este formata de catre macedoneni.

Limba latina a fost cea care s-a impus si a dus in final la indepartarea definitiva a limbii macedonene, cea care nu era inteleasa nici de greci si nici de catre iliri.

Incepand de la aceasta data (148 i.Hr.), timp de mai mult de doua milenii, Macedonia si populatia ei (este vorba acum de aromani) au reusit sa reziste sub Imperiul Roman timp de aproape opt secole, sub Imperiul Bizantin, mai mult de opt secole si sub Imperiul Otoman, aproape 5 secole (circa 460 de ani).

Dupa o existenta de mii de ani, in anul 1913, prin Pacea de la Bucuresti din 10 august, incheiata dupa razboaiele balcanice, pamanturile Macedoniei (in suprafata de circa 87.500 kmp) si populatia ei au fost impartite celor patru state vecine: Grecia (51%), Albania (11%), Serbia (29%) si Bulgaria (9%). De la aceasta data, 10 august 1913, aromanii au intrat intr-un proces necrutator si neintrerupt de deznationalizare si asimilare de catre populatiile majoritare in mijlocul carora au ajuns sa traiasca.

Se sustine ca limba aromana ar fi un dialect al limbii romane si care a aparut dupa anul 1848 - dupa ce revolutionarii romani pasoptisti (Cristian Tell, Nicolae Balcescu etc.) au luat contact cu aromanii din Macedonia - are aceeasi vechime cu o teorie greceasca asemanatoare cu ea, dar care insa sustine ca aromana este un idiom al limbii eline, iar aromanii sunt greci latinizati.

Oamenii de stiinta insa spun ca limba aromana este o limba romanica careia, din vechea limba latina vulgara, i-au ramas in lexicul de baza circa 1600 de cuvinte. De-a lungul celor doua milenii de existenta, limbii aromane i s-au mai adaugat circa 2600 de cuvinte grecesti, 560 de cuvinte slave, 350 de cuvinte albaneze, 1600 de cuvinte turcesti etc. Cu toate ca in lexicul de baza s-a adaugat un numar mult mai mare de cuvinte din alte limbi balcanice (slave, grecesti, turcesti), structura, morfologia si sintaxa limbii aromane nu s-au schimbat si au ramas asa cum au fost si in limba latina.

De asemenea, elementele fundamentale ale lexicului, cele de intrebuintare permanenta, de circulatie interna, sunt tot de origine latina. Ele revin tot mereu, sunt necontenit intrebuintate in graiul zilnic si au familii de cuvinte foarte bogate.

Argumente lingvistice

A. Xenopol, in cartea sa "Teoria lui Roesler", studii asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana, Ed. Albatros, Bucuresti, 1998, critica un istoric cu numele de Hunfalvy care sustinea ca "Romanii din nordul Dunarii inteleg usor limba macedo-romana".

Xenopol a raspuns astfel: "Este cunoscut ca un roman de la nord de Dunare nu poate fara un studiu sau fara a invata de inainte sa inteleaga dialectul vorbit la sudul Balcanilor si invers". De acest lucru poate sa fie convins fiecare cand va compara doua texte luate din aceste doua limbi.

In final A.D. Xenopol, tragea concluzia: "Aceste doua dialecte sunt cu totul diferite, nu sunt la fel". Mai departe marele istoric aduce si alte argumente in legatura cu aceste doua limbi intre care este o mare diferenta. "Limba aromana nu poate sa fie socotita ca un dialect al limbii daco-romane. Ca sa fie socotita ca dialect trebuie sa indeplineasca cel putin doua conditii: dialectul aroman si cel daco-roman trebuie sa fie produsul unui singur popor si sa traiasca in acelasi loc; sa aiba aceeasi istorie".

In realitate, intre aromana si daco-romana este departe de a fi vorba de identitate, ci doar de concordante structurale si materiale importante. Majoritatea acestor trasaturi comune au fost dobandite inainte de secolul al VII-lea (Mihaescu 1978: 320-327), cu toate acestea dezvoltarea paralela, dar independenta a continuat chiar si dupa aceasta data, in virtutea tendintelor comune mostenite.

Pentru a explica concordanta dintre cele doua idiomuri (aromana si romana) nu este deloc necesar sa-i asezam pe toti (aromani si romani) in vreun district riguros inchis, pentru doua-trei secole. Nu trebuie sa uitam ca aria macedoneana a fost romanizata cu mai mult de doua secole inaintea Daciei (148 i.Hr.), ca ea a continuat sa faca parte din imperiu si dupa parasirea Daciei, si ca inaintea sosirii slavilor exista - de la Adriatica la nordul Carpatilor - un continuum Romanicum, presarat de neromani, dintre care unii, ca albanezii, n-au fost niciodata romanizati.

Recomandarea 1333 a APCE

Dupa caderea puterii comuniste de dupa 1990, mai multe state din Europa (Franta, Italia, San Marino, Spania, Romania) au luat initiativa pentru redactarea unei rezolutii numite Ferarini, prin care se cerea recunoasterea aromanilor ca minoritate nationala, astfel incat ei sa beneficieze de toate drepturile de care se bucura toate minoritatile din Europa. Raportul este semnat de urmatorii deputati: Ferrarini, Visibeli, Caldoro, Foschi, Adrian Severin, Radulescu Botica, Roseta, De Puiq, P. Garcia, Bernardini, Maserat si a fost prezentat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei de catre Lluis Maria de Puiq, la 17 ianuarie 1997, fiind cunoscut sub denumirea de Recomandarea 1333/1997. Ea se refera la populatia aromana si in special la cultura si la graiul lor. Prin aceasta Recomandare 1333, graiul aroman a fost recunoscut de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, la data de 24 iunie 1997, ca limba aromanilor.

Noi trebuie sa adaugam ca Recomandarea 1333/1997 prezinta modificari fata de proiectul Ferrarini, in sensul ca lipseste formularea "recunoasterea aromanilor ca minoritate nationala". Aceasta omisiune afecteaza situatia aromanilor in statele unde sunt minoritari (in Grecia, Albania, Bulgaria si, bineinteles, in Romania.

Din nefericire Recomandarea 1333 nu a fost pusa in practica nici in Romania si in nici o alta tara din Balcani unde traiesc aromani.

Ziua Nationala a aromanilor

Intr-adevar, cum considera unii, ziua de 1 septembrie 1813 este o zi importanta pentru noi aromanii, insa exista o alta zi din istoria lor care este considerata mult mai importanta si care a fost aleasa pentru a se serba Ziua lor Nationala si anume data de 9/22 (10/23) mai 1905. Atunci, sultanul Abdul Hamid al II-lea, printr-un decret (iradea), i-a recunoscut pe aromani ca popor aparte de populatiile musulmane si nemusulmane din Imperiul Otoman si le-a dat toate drepturile pe care le aveau populatiile nemusulmane supuse.

Drepturile pe care le-au obtinut aromanii atunci au fost pierdute imediat dupa semnarea Tratatului de Pace de la Bucuresti din data de 10 mai 1913, dupa incheierea razboaielor balcanice, cand a avut loc impartirea Macedoniei.

A fost cu adevarat o lovitura de moarte data aromanilor, a caror viata de atunci s-a schimbat radical. Ei si-au pierdut cu acea ocazie toate drepturile pe care le aveau si, din nefericire, nu le-au mai castigat nici in zilele noastre.

Colonizarea aromanilor in Cadrilater

Imediat dupa incheierea tratatului de pace dintre greci si turci a urmat un schimb de populatie intre cele doua tari. Din Grecia au trecut in Turcia circa 300.000 de turci, iar din Turcia au trecut in Grecia circa 1.500.000 de greci.

Toata aceasta masa de oameni a fost repartizata de catre statul grec in teritoriul macedonean. Astfel, populatia aromana, in scurt timp, a pierdut pamanturile si aproape toate drepturile pe care le avea pana atunci. Drept urmare, a avut loc emigrarea unui mare numar de aromani in alte tari, printre care si Romania.

Daca pentru Romania venirea aromanilor a fost benefica, pentru aromanii ramasi in Macedonia a avut urmari nefavorabile. In satele aromane din Macedonia s-a schimbat structura populatiei, pe de o parte prin plecarea aromanilor, iar pe de alta parte prin colonizarea grecilor veniti din Anatolia. Astfel aromanii au devenit minoritari in locurile lor de bastina. Totalul populatiei aromane stabilite intre 1925-1941 in Dobrogea se ridica la circa 40.000 de persoane.

De la venirea lor in Romania si pana in zilele noastre, timp de opt decenii, aromanii nu au obtinut nici un drept specific etniei lor. Nu au avut scoala unde copii lor sa poata invata carte in limba materna, nu au avut biserici unde slujba sa se faca in limba aromana. Nu au putut sa-si foloseasca limba materna nici in mass-media. Aceste elemente, la care s-au adaugat raspandirea lor in orase si numarul mare de casatorii mixte, au dus la deznationalizarea si asimilarea unui mare procent din numarul lor.

Ei, aromanii din Romania si de peste tot, nu vor altceva decat sa-si pastreze limba, cantecul, portul, obiceiurile si traditiile lor, tocmai elementele care scot in relief cel mai pregnant identitatea lor etnica aparte, pe care le-au mostenit in urma cu 2000 de ani si le-au pastrat in tot acest timp. Vor ca ei sa-si invete si sa-si cultive limba lor in scoala, iar in biserica sa se roage Domnului pe limba lor, asa cum i-a lasat Dumnezeu si asa cum recomanda si Consiliul Europei.

Pentru a putea mentine aceste averi culturale europene, este nevoie de pastrarea a insasi populatiei respective, cea aromana. Pentru ca acea populatie sa poata sa ramana ca atare in aceasta perioada de globalizare, este nevoie de recunoasterea aromanilor ca minoritate nationala. Numai astfel pot fi salvati aromanii ca neam si pe pamant romanesc.

Alte articole legate de acelaşi subiect:

2006/04/15 - România Liberă - "In Romania, aromanii nu sunt minoritari - au fost, sunt si vor ramane romani"