Ziua naţională a aromânilor, sub semnul discordiei
de Dan David
Miercuri, 24 Mai 2006
 


Deputatul PSD Constanţa, dr. Corneliu Dida: "Aromânii ar trebui să-şi ceară drepturile în Grecia, Albania, Macedonia şi Bulgaria, unde nu sînt recunoscuţi nici măcar în calitate de minoritari".

La începutul secolului trecut, istoria aromânilor din Peninsula Balcanică şi-a schimbat radical cursul. După o evoluţie milenară zbuciumată, cu revolte pentru păstrarea libertăţii în faţa politicii cotropitorilor musulmani, implicarea autorităţilor româneşti în menţinerea culturii şi identităţii culturale în zonele de latinitate de la sud de Dunăre, aromânii primeau prima recunoaştere oficială din partea Imperiului Otoman. Pe 10/23 mai 1905, sultanul Abdul Hamid al II-lea a dat un decret prin care această populaţie a fost recunoscută ca popor aparte, primind drepturi egale cu celelalte populaţii din Imperiul Otoman. Această recunoaştere a fost consolidată printr-un document emis la sfîrşitul primului război balcanic, cînd a fost garantat dreptul aromânilor de a avea şcoli şi biserici proprii. Cu toate acestea, drepturile obţinute după sute de ani de lupte au fost pierdute prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 1913, care împărţea teritoriul vechii Macedonii între Grecia, Albania, Bulgaria şi Iugoslavia. Considerată cea mai mare nenorocire care s-a abătut asupra aromânilor după o evoluţie de aproape două milenii, pacea a avut repercusiuni pe termen lung. Politica de deznaţionalizare promovată de autorităţile greceşti, bulgăreşti albaneze a determinat exodul masiv al aromânilor din aceste ţări în România, dar şi în state din Europa Occidentală.

După căderea regimului comunist, România a semnat alături de Franţa, Italia, Spania şi statul San Marino, Rezoluţia "Ferarini" privind recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele din Peninsula Balcanică. Ulterior, pe 23 mai 1999, în ţara noastră a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Naţionala a Aromânilor. Cu toate că această sărbătoare este marcată şi în Europa Occidentală, Statele Unite şi Australia, în aprilie 2005 au apărut şi primele sciziuni. În cadrul unei întîlniri la care au participat peste 500 de reprezentanţi ai Comunităţii Aromâne din România (CAR), a fost exprimată dorinţa unanimă de a a fi recunoscuţi ca minoritate naţională. Pe lîngă solicitările privind studierea limbii şi culturii materne în şcoli, documentul adoptat insista asupra obţinerii statutului de minoritate naţională. Actul făcea referire la Rezoluţia "Ferarini" şi Recomandarea 1333 a Consiliului Europei din anul 1997. Aceste prevederi internaţionale nu au fost niciodată aplicate în statele din Europa de Sud - Est în care trăiesc importante comunităţi de aromâni, însă ideea de minoritate naţională a avut din start numeroşi contestatari. Totul a culminat cu participarea a peste 3.500 de aromâni, ieri, la Sala Palatului din Bucureşti, pentru a sărbători Ziua naţională a "etniei", prin prezentarea documentelor privind necesitatea recunoaşterii statutului solicitat. Cu toate că susţinătorii ideii au invocat argumente de natură lingvistică pentru obţinerea solicitărilor, oamenii de ştiinţă susţin că argumentul este superficial mai ales că aromâna este o limba romanică, care păstrează în lexicul de bază aproape 1.600 de cuvinte din latina vulgară. De altfel, după prezentarea declaraţiilor şi susţinerea spectacolelor sub deviza "Aromânii: pretutindeni, nicăieri", participanţii, cei mai mulţi din Constanţa şi Tulcea, au organizat un marş pe traseul Sala Palatului şi bd-ul Magheru. "Este dreptul nostru la păstrarea identităţii noastre culturale. Nu vrem să creăm disensiuni în rîndul aromânilor, însă deşi vrem să ne promovăm tradiţiile, sînt numeroase voci care dau dovadă de o mentalitate retrogradă. Solicităm obţinerea statutului de minoritate naţională, la fel ca celelalte etnii din România", a declarat reprezentantul CAR Constanţa, Nicolae Ghiţă.

Statutul de minoritate, contestat vehement de elita aromânilor

Pe de altă parte, reputaţi oameni de cultură, lingvişti şi specialişti în istoria vlahilor balcanici au afirmat că ideea de minoritate naţională în România este o aberaţie care contravine cursului firesc al istoriei. Printre cei mai aprigi contestatari se numără actorul şi fostul ministru al Culturii, Ion Caramitru, care, reluînd argumentul mitropolitului Andrei Şaguna potrivit căruia, noţiunea de minoritate este o jignire adusă aromânilor, consideră că o astfel de interpretare poate conduce la pierderea identităţii aromânilor din Balcani. "Această sărbătoare naţională este o mare cacealma. Dacă nu ar fi existat şcolile fondate de autorităţile de la Bucureşti în cadrul comunităţilor aromâne din Bulgaria, Albania, Grecia şi Macedonia, cei care militează astăzi pentru minoritate naţională nu ar mai fi vorbit în limba strămoşilor. Aşa ceva nu ar fi fost acceptat niciodată de Caragiale, Octavian Goga sau Lucian Blaga", a declarat Ion Caramitru.

Opinia este împărtăşită şi de preşedintele Curţii de Conturi a României, Dan Drosu Şaguna, care apreciază că solicitările CAR sînt depăşite de argumentele lingvistice şi istorice, iar "aromânii din ţara noastră sînt cel mult o minoritate cultural - lingvistică, nicidecum una naţională". În acelaşi timp, cele mai multe figuri marcante ale aromânilor din ţara noastră susţin că acest "curent de opine" are rolul de a conduce la o scindare în rîndurile acestei populaţii cu străvechi rădăcini romanice. "Toţi cei care merg pe ideea de minoritate au interese străine aromânilor. Este o poziţie care va afecta singurul izvor de cultură modernă scrisă care a reuşit să prindă contur doar pe tărîmuri româneşti. Aromânii ar trebui să-şi ceară drepturile în Grecia, Albania, Macedonia şi Bulgaria, unde nu sînt recunoscuţi nici măcar în calitate de minoritari", a declarat deputatul constănţean, dr. Corneliu Dida. Pe de altă parte, parlamentarul constănţean susţine că rezolvarea acestei probleme poate avea loc doar în condiţiile unui dialog constructiv între toţi factorii implicaţi, în vreme ce o perpetuare a acestui "război declarativ" este total inutilă. "Am văzut la Mihail Kogălniceanu o delegaţie de istroromâni care aveau puţine informaţii despre istoria poporului din care fac parte. Dacă nu ar fi existat această legătură promovată consistent la mijlocul secolului al XIX-lea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, aromânii care vor acest statut dubios, ar fi fost în aceeaşi situaţie", a completat Corneliu Dida.

Şi alţi reprezentanţi ai aromânilor din ţara noastră sînt la fel de tranşanţi, apreciind că la mijloc este vorba de interese financiare consistente, mai ales că prin recunoaşterea statutului de minoritate naţională, "etnicii" ar putea avea un reprezentant în parlamentul României. "Este strigător la cer că o sărbătoare a aromânilor de pretutindeni a fost transformată abuziv într-o zi naţională. Cred că cei care promovează această idee se află într-o criză de identitate", a explicat rectorul Universităţii "Andrei Şaguna" din Constanţa, prof. univ. dr. Aurel Papari. Prezent la lucrările Adunării Generale Extraordinare a CAR, liderul PNG Gigi Becali a declarat că "cererea aromânilor de a deveni minoritate în ţara lor, este o mare prostie". În vreme ce senatorul Puiu Haşotti, un fervent contestatar al ideii de minoritate naţională a refuzat să comenteze "fratricidul aromân", prefectul Dănuţ Culeţu a declarat că "trebuie să lăsăm totul pe seama istoricilor. Este o gravă eroare că oamenii care pînă mai ieri au trăit în România ca în propria ţară, să ceară acum statut de minoritate naţională".