"O mistificare mare cat un secol, asa-zisa Zi Nationala a Aromanilor"
de Mirela Stinga
Marţi, 29 Mai 2007
 

-- Stoica Lascu, presedinte al Asociatiei Aromane din Dobrogea "Picurarlu de la Pind", ne vorbeste despre semnificatia zilei de 23 mai

Initiatorii marcarii acestei date doresc sa induca tinerilor aromani de astazi ideea ca Romania nu constituie pentru ei Patria-muma, ca aceasta ar fi reprezentata, chipurile, de intreaga Peninsula Balcanica, ca ei, aromanii, sunt un popor aparte de cel roman.

De mai multi ani, la 23 mai are loc sarbatorirea in Romania a Zilei Nationale a Aromanilor. Asociatia pe care o reprezentati si-a exprimat de mai multe ori, in anii trecuti, dezacordul fata de marcarea acestei zile. Care este motivul acestei optiuni?

Nu este vorba, aici, despre o optiune personala, individuala sau de grup, de un moft conjunctural sau de exhibarea unui orgoliu à la Gica-contra. Pur si simplu, marcarea asa-zisei Dzuua Natsionala a Armanjlor - cum este scrisa sintagma inselatoare de catre respectivii sustinatori, anume reprezentantii Asociatiei Fara Armaneasca dit Romania - nu este decat o mistificare mare cat un secol, plus doi ani, ca sa zic asa...

Cum adica, "plus doi ani"?

Fac referire la faptul ca, in urma cu 102 ani, la 23 mai, ar fi fost recunoscuta pentru prima data, de catre sultan - potrivit alegatiilor numitei Fare -, existenta "aromanilor ca etnie de sine statatoare in Balcani".

Si daca nu este asa, din cate inteleg, argumentati, va rog, mai explicit, care-i realitatea istorica.

Intru corecta circumstantiere temporala si factuala a actului din 1905, este util a se reitera cateva adevaruri istorice ca atare, cunoscute dar si, uneori, cum este cazul de fata, rastalmacite din motive parastiintifice si explicit nonromanesti. Mai intai, trebuie aratat ca la 9/22 mai 1905, nu a avut loc "recunoasterea, pentru prima data in istorie, a aromanilor ca etnie distincta in Balcani". In acea zi, la insistentele diplomatiei romane, intr-un context international favorabil, Sultanul recunostea "supusilor sai valahi" - adica, romani - drepturi egale cu ceilalti supusi nemusulmani, respectiv dreptul comunitatilor de a-si desemna primari si delegati in consiliile administrative regionale; ca urmare, se constituie in circa 70-80 de asezari, Comunitati ale romanilor, adica, a acelor vlahi/aromani/meglenoromani care isi afirmau politic si cultural apartenenta la nationalitatea romana si nu la cea elena, cum era uzul in perioada turcocratiei, respectiv la romanismul balcanic. In perioada interbelica, parte din acesti romani balcanici se vor stabili in judetele sud-dobrogene Durostor si Caliacra, iar dupa cedarea lor Bulgariei (in 1940) vor ramane in cadrul aceleiasi Patrie-muma, cum apelau, ei, Statul Roman, respectiv - cei mai multi - in judetele Constanta, Tulcea si Calarasi. Apoi, a doua zi, 10/23 mai 1905, ministrul otoman al Justitiei si Cultelor emitea, in baza Iradelei din ziua precedenta, un ordin prin care se reiterau drepturile mai vechi (din 1864, reintarite ulterior) ale valahilor de a avea scoli in limba lor nationala, adica, in romana literara, nu in graiurile materne aromane.

Din ce spuneti dv., se intelege ca, in urma cu 102 ani, a fost recunoscuta nu nationalitatea aromanilor ca atare, ci nationalitatea romana a acestora.

Trebuie aratat ca, inca din primul moment, vlahii din arealul european al Imperiului Otoman, ca sa nu mai vorbesc de cei stabiliti in Tara - cum mai denumeau ei, deseori, Regatul Roman -, au socotit, fara echivoc, data de 9/22 mai 1905 drept o zi ce a marcat un triumf al romanismului balcanic. In vremea Regelui Carol I, nicicum nu au perceput-o drept vreo victorie a aromanismului in sine; in fapt, in toata Epoca Moderna, aromanismul este considerat, de catre aromani, drept componenta balcanica a romanismului.

Deci nu se poate vorbi de o zi nationala a aromanilor, ci, eventual - cum spuneti dv. - a romanilor balcanici...

Cunoasteti dv. existenta vreunui Stat al Armanjlor - caci doar o asemenea constructie umana poate avea, in ordinea natural-constitutionala, si o Zi Nationala? Initiatorii, in Romania, a marcarii acestei date doresc sa induca tinerilor aromani de astazi ideea ca Romania nu constituie, pentru ei, Patria-muma, ca aceasta ar fi reprezentata, chipurile, de intreaga Peninsula Balcanica, ca ei, aromanii, sunt, in Romania, un popor aparte de cel roman, ca au dreptul, prin urmare, la a avea o proprie Zi Nationala, alta decat cea a Statului Roman!

Liderii Comunitatii Aromane din Romania arata intr-un document de anul trecut, ca "dorim sa ne pastram identitatea in Noua Europa, care este una a diversitatii culturale si multietnice" - obiectiv care, dupa 1 ianuarie 2007, apare ca perfect indreptatit si posibil de atins.

Este un obiectiv laudabil si normal, de n-ar fi insotit, in Romania, de acuplarea lui la politic, respectiv asociat si conditionat cu solicitarea recunoasterii aromanilor drept minoritate nationala in Romania!