Motto: "Aromanii si daco-romanii sunt un singur neam. A pretinde ca romanii din Oltenia sau Moldova, Timoc, Macedonia, Basarabia sau orice alt pamant unde se vorbeste romaneste sunt "altceva" decat romani, nu este altceva este obscurantism si politicianism..." Un aroman.

In loc de introducere: "Scopul si intentia mea nu era / este sa supar pe cineva. Pe cine ar putea supara adevarul? Asa incomod cum e. Iar dincolo de tot ce ne separa sta, cred in asta cu tarie, ceva mult mai profund, care ne uneste, ne omogenizeaza, inspre castigul tuturor. Cunoasterea prin impartasirea adevarului este spre beneficiul intregii comunitati. Autorul.

Populatiile slave le spun vlahi sau vlassi, grecii le spun cuto-vlahi, albanezii le spun tschoban, serbii le spun tsintsari, iar noi romanii, impropriu de fapt, le spunem machidoni. O facem de multe ori fara sa gandim, in virtutea unei usurinte de condamnat. Aromanii sunt romani si vorbesc un grai al limbii romane si simt romaneste! Aromânii - sunt românii de la sud de Dunare si atesta istoric dovada unei continuitati românesti milenare in peninsula balcanica, in ciuda slavizarii, grecizarii si prigonirilor sociale de-a lungul secolelor.

Insusi numele de "aromân" - nota bene, confirma originea latina si românismul lor. Denumirea in general data aromanilor de catre celelalte popoare in Balcani, cea de vlahi - atesta faptul ca daco-românii si aromânii au la baza in fapt un nume comun, caci si romaniii de la nord de Dunare au fost numiti de catre vecini secole la rand: "valahi". Aromanii sunt ca si daco-romanii descendentii directi ai fostilor traci sud-dunareni romanizati odata cu cucerirea romana. Geto-dacii erau la randul lor tot traci - (nord-dunareni - I.C.Dragan) . Romanizarea populatiilor trace respectiv a grupei tracilor geto-daci si a celor sud-dunareni (moesici) a avut loc in perioade diferite, tracii sud-dunareni fiind deja sub stapanire romana inainte de razboaiele daco-romane din secolul I si II.e.n.

Graiul romanesc al aromanilor (armanesc), s-a format in forma actuala la sud de Dunare, ca dialect a vechii limbi a Romaniei orientale. Privind harta limbii române in estul european, deci implicit si graiurilor romanesti in Balcani sau la nord de Dunare vom constata cel mult separarea geografica a graiurilor romanesti la sud de Dunare in raport graiurile romanesti la nord de Dunare. Astazi mai putem vorbi sigur de circa 500-700.000 de mii de vorbitori ale dialectelor aromanesti la sud de Dunare. Acestea se impart in trei subgrupe distincte: macedo-roman (cel mai mare de altfel), megleno-roman (numai in Bulgaria, circa 15-20.000 de vorbitori) si dialectul istro-roman in Peninsula Istria (azi Croatia, circa 2000 de vorbitori). Cat de adevarate sunt aceste cifre este greu de spus, deoarece din motive diferite decat cele demografice in unele publicatii apar alte informatii. Personal inclin sa cred ca sunt cel putin un milion de aromani la sud de Dunare, poate chiar mai multi. Cea mai mare grupare dialectala aromaneasca, cea macedo-romana include graiurile sale in diviziuni reciproc intelegibile: farserot, gramostean, moscopolean, pindean, muzachear , gopestean-mulovistean, olimpian etc.

Aromanii traiesc azi mai mult sau mai putin omogen in Grecia, Albania, Macedonia, Iugoslavia, Croatia, Bulgaria dar si in vechea si noua patrie - Romania (in special in Dobrogea), precum si izolat in alte tari europene, in Canada, SUA, America Latina, Australia. De secole se revarsa in patria de la nord de Dunare, iar existenta ei, a patriei - acasa ca romani intre romani a fost intotdeauna prezenta in educatia si viata culturala la sud de Dunare.

Stiri sigure despre existenta romanilor sud-dunareni avem deja din anul 976, de la cronicarul bizantin Kedrenos. In secolul al 11-lea cronicarul bizantin Kekaumenos afirma ca vlahii din Pind provin din vecinatatea Dunarii. Se pare asadar ca asezarea slavilor la sud de Dunare a impins populatiile romanice (vlahii) spre Pind. Se afirma inca din secolul al 15-lea inrudirea etnica si lingvistica a aromanilor cu daco-romanii. Aromanii si daco-romanii sunt un singur neam, iar a pretinde ca romanii din Oltenia sau Moldova, Timoc, Macedonia, Basarabia sau orice alt pamant unde se vorbeste romaneste sunt altceva decat romani, nu este altceva este obscurantism si politicianism.

De altfel si toate cercetarile stiintifice serioase, inclusiv cele facute de cercetatorii aromani, dovedesc acelasi lucru. Un fapt istoric - si la nord si si la sud de Dunare limba romana si-a continuat dezvoltarea din proto-romana dunareana, graiurile au evoluat, dar diferentele si influentele diferite nu au dus la o delimitarea linvgvistica substantiala. Astfel dialectele aromanesti sunt pana si azi intr-adevar usor intelegibile cu cele daco-romane, chiar daca prezinta varietati tipice dialectale datorate imprastierii geografice. Cuvintelor si sensurilor specifice mostenite in comun din latina li s-au adaugat pe alocuri influente albaneze, imprumuturi macedonene vechi de tip slav sau bulgaresti mai recente si multe elemente grecesti precum si neologisme romanice din limbile balcanice. Pentru multi cercetatori care nu sprijina cauza românismului, ci creaza o noua istorie in virtutea politicianismului, "limba aromana" este o punte de trecere intre romanitatea occidentala si cea orientala, iar configuratia dialectala aromana se vrea chipurile complexa si controversata. Daca insa am compara graiurile romanesti la nord si la sud de Dunare prin apropierea si inrudirea lor , cu farimitarea dialectala intr-un spatiu chiar restrans de limba anglo-saxon, vom constata cat de exagerate sunt afirmatiile care presupun existenta a doua limbi - cea romana si cea aromana.

Graiurile romanesti de la sud-dunare sunt considerate de unii cercetatori ca fiind dialectul cel mai arhaic al limbii romane. Oricum ar fi interpretati sau rastalmaciti - aromanii s-au considerat intotdeauna romani. Vorbind "aromaneste" nu inseamna nimic altceva, decat a folosi un dialect sud-dunarean al limbii romane.

Prima mentionare istorica in Balcani are loc dupa Theopanes si Theophylact Simocatta in anul 579, "vlahii" acompaniind o armata bizantina care marsaluia impotriva avarilor pe teritoriul actualei Bulgarii. A doua mentiune sigura urmeaza la anul 976 cand Kedrenos, vorbeste despre asasinarea lui David, fratele lui Samuel, tarul bulgarilor de catre niste "vlahi" nomazi. In aceasta perioada, vlahii erau inca numerosi. In 1186 vlahii se revolta impotriva taxelor bizantine. Conducatorii lor au fost doi romani: Petru si Asan, iar telul lor era crearea unui regat vlah independent in sudul Bulgariei si in in jurul actualului Salonic / Saruna pe aromana. Acestia se apara cu succes impotriva armatelor bizantine. Urmatoarele sase sute de ani ii regasesc pe vlahi sub cruda stapinirea otomana, o perioada de stagnare sociala si economica proprie acelor vremi, in fapt existenta in toata peninsula balcanica.

E bine sã precizãm cã la 1760 orasul românesc Moscopole, din sudul Epirului, avea cca. 12.000 de case (min. 60.000 locuitori), în Sãruna (Salonic) românii formau aproape toatã populatia crestinã - cu exceptia câtorva familii de macedo-slavi si a clericilor greci trimisi de Istambul - iar Atena avea 9.000 de locuitori, din care 7000 erau musulmani albanizati, turci, cca. 1400 români si cca. 600 greci (de altfel era si o vorbã în sec. XIX, dupã izgonirea musulmanilor care spunea "Dacã pleacã armânii din Atena grecii rãmân cu Acropolea" ca raport numeric al celor douã populatii). Aceste date si multe altele - socante pentru ce se stie astãzi în general - se pot gãsi la o serie de savanti armâni si mucani (daco-romani, adicã), asa cum sunt Caragiani, Capidan, Iorga, Silviu Dragomir etc.

Tot asa, ca informatie interesantã, de la Silviu Dragomir citire, amintesc de faptul cã vechea capitalã a Muntenegrului, Cetine (sau Cetinie), are ca cea mai veche clãdire Vlasha Crcva, adicã Biserica Româneascã, al cãrei ctitor este Radule Vlah - cel care, împreunã cu fratii sãi, a si întemeiat acest oras.

Sub stapinirea otomana, populatiile aromanesti nu primesc recunoasterea ca natiune decat foarte tarziu (1905), recunoscandu-se astfel in final dreptul la scoli romanesti si la propria biserica. Destinul tragic al aromanilor in aceasta trecuta mie de ani il explica azi nu numai imprastierea regionala, dar si asimilarea si deznationalizarea prin mediile de informare moderne, precum si dezavantajele sociale ca minoritate nedorita, lipsita de scoala, biserica sau publicatii. (prima Biblie armaneasca e tiparita de abia in secolul XIX).

Constientizarea romanitatii noastre comune a dat culturii romanesti insemnate nume deosebite ale unor romani sud-dunareni: Mihai Nicolescu, Tascu Iliescu, Constantin Belimace, Nusi Tulliu, Nicolae Batzaria, P.Papahagi, Emanoil Gojdu, Victor Eftimiu, Gheorghe C. Roja, ca sa mentionam doar o mica parte dintre acestia. Multe dintre personalitatile culturale romanesti au originea la sud de Dunare, sufixul "Cara" si terminatia "hagi" atestand originea lor geografica in Balcani, numarul vorbitorilor nativi aromani din Romania fiind estimat intre 150-200.000 de vorbitori .

Care este situatia in Balcani? Cei mai multi aromani in Grecia de azi sint bilingvi. Multe persoane in varsta, trecute de 50 de ani vorbesc limba materna curent, dar multi dintre cei intre 25 si 50 de ani sunt insa doar vorbitori pasivi, cu vocabular limitat si cu cunostinte de gramatica sumare. Mi-a fost dat sa intalnesc in restaurante grecesti in Germania aromani, care se prezentau drept greci. Asimilarea in Grecia este complexa si destul de rapida, iar unii dintre tinerii aromani nu mai vorbesc limba stramoseasca si se declara la recensaminte ca fiind greci. Aromanii nu au un statut clar definit in Balcani, in ciuda unor incercari intreprinse de catre statul roman in decursul ultimilor zeci de ani. Singura universitate in Grecia unde aromanii pot vorbi limba stramoseasca se afla la Salonic si acolo insa intr-un cadru cu caracter limitat. In Grecia se foloseste alternativ alfabetul roman sau grecesc.In Albania si Macedonia, limba romana nu este limba de predare in scoli nici macar in varianta dialectala, in ciuda unui numar de vorbitori apreciat ca pina la 300 - 400.000. In Albania, de exemplu o singura biserica in Korçë oficiaza slujbe religioase in limba materna.