Foto: Dorin Lozovanu

Presedintele Asociatiei Europene de Geografie si Etnologie din Basarabia, Dorin Lozovanu, a sustinut, la 2 iulie curent, in cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Romania, teza de doctorat intitulata „Populatia romaneasca din Peninsula balcanica.

Studiu uman-geografic”, apreciata cu distinctia „magna cum laudae”. Despre romanitatea balcanica, problemele si tendintele de emancipare a acestor grupuri etnice, precum si despre repartizarea uman-geografica a populatiei minoritare romanesti in Balcani ne relateaza chiar dumnealui in interviul ce urmeaza.

- Spuneti–ne cateva date biografice si relatati-ne cate ceva din activitatea dumneavoastra de pana acum?

- M-am nascut in satul Lozova, raionul Straseni. Sunt absolvent al facultatilor de „Geografie” (1992–1998) si „Drept” (1996 - 2000) ale Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Romania. Am facut studii doctorale la Iasi in perioada 1998-2008, facultatea de Geografie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza”, specializarea „Geografia populatiei”. De asemenea, am facut studii postuniversitare timp de un an la Universitatea din Rovaniemi, capitala provinciei Laponia, Finlanda, apoi in republicile fino-ugrice din Rusia, Tatarstan, precum si in Islanda. Aceste cercetari s-au intitulat „Studii arctice postuniversitare” si in aceasta perioada m-am abatut putin de la studierea populatiei balcanice pentru a explora spatiul nord-european si rusesc, ceea ce mi-a prins bine ca un studiu comparativ. Mai apoi am revenit la pasiunea mea pentru Balcani, incepand cu anul 2005.

- Cum a aparut pasiunea dumneavoastra pentru studierea populatiei minoritare romanesti din spatiul balcanic?

- Pasiunea pentru minoritatile etnice romanesti din Balcani s-a nascut inca in perioada anilor de studentie, cand am facut mai multe expeditii in Balcani, incepand cu anul 1995, in Bulgaria, Macedonia si Serbia, pentru a participa la diferite festivaluri, expozitii, simpozioane. In 1997 am initiat participarea primului ansamblu din Moldova, „Talancuta”, la Festivalul Vlahilor-Romanilor din Balcani in regiunea Vidin, Bulgaria. Au urmat mai multe vizite de cercetare in Serbia si Bulgaria, in 1998 si 1999. In anul 2000 am participat la primul Congres al Istroromanilor, desfasurat in Croatia, si am vizitat cu aceasta ocazie toate satele istroromane, unde am avut posibilitatea sa discut cu ei si sa fac mai multe interviuri. Cu parere de rau, multe din promisiunile care s-au facut in cadrul acelui congres nu s-au mai onorat din partea ambelor state, Romania si Croatia. Astfel, pana acum nu s-au mai organizat astfel de congrese, dar sper sa nu fie ultimul. M-a interesat foarte mult pozitia unor tari europene fata de situatia minoritatilor din Balcani si, in special, a grupurilor etnice romanesti. In acest sens, am participat la un program de stagiu in Austria, la Institutul Europei de Est si Sud-Est, unde am studiat minoritatile etnice din Burgenland pentru a face o comparatie cu situatia minoritatilor din regiunile balcanice, apoi am efectuat cercetari in cadrul Institutului de Cercetari a Europei Orientale si de Sud-Est, Departamentul Geografie Umana din Roma, Italia. Este foarte interesant sa cunosti punctele de vedere ale cercetatorilor din diverse tari europene asupra minoritatilor. Populatia germanofona a avut dintotdeauna un interes aparte fata de regiunile balcanice si minoritatile romanesti, efectuand studii detaliate in acest sens chiar inaintea cercetatorilor romani.

- Cum a decurs documentarea pentru realizarea studiului privind romanitatea din Balcani?

- In ultimii trei ani m-am preocupat exclusiv de populatia romaneasca din regiunea balcanica, pentru ca si teza de doctorat era axata anume pe aceste studii. Din pacate, au aparut diferite impedimente in calea cercetarilor mele. Cel mai greu mi-a fost sa patrund in mediul grecesc. Primele tentative de a efectua o expeditie pentru cercetari in Grecia a esuat atat din cauza problemelor cu viza, cat si din cauza ca nu exista o colaborare la nivel institutional intre Romania si Grecia care ar facilita elaborarea unor astfel de studii. Totusi, in perioada 2005-2007 am obtinut un stagiu in Serbia, la Universitatea din Belgrad, facultatea de Geografie, unde am avut posibilitatea sa efectuez mai multe cercetari in domeniul de etnogeografie si etnodemografie a Serbiei, dar, in special, cercetarile s-au axat pe situatia minoritatilor romanesti. Nu pot sa spun nimic de rau despre oficialitatile sarbe, deoarece am avut libertate in miscare si mi s-au creat conditii adecvate efectuarii acestor cercetari. Am reusit sa aprofundez relatiile cu liderii organizatiilor romanesti din regiunile balcanice si sa studiez pas cu pas situatia acestora. Am vrut sa vad care este situatia reala a populatiei romanesti din regiunile balcanice pentru a nu face o compilatie. De fapt, nici nu exista atat de multe materiale pentru a face o compilatie, pentru ca aceste cercetari ori sunt total contradictorii si nu poti ajunge la o concluzie, ori sunt foarte eronate, deoarece materialele sunt preluate de diferiti cercetatori, iar in acest proces de trecere din mana in mana se schimba denumirile si cifrele. Oamenii incearca sa elaboreze diferite studii si teze despre situatia minoritatilor romanesti din Balcani, dar nu au acces intotdeauna la surse sigure de informatie. Dupa trei ani de cercetari efectuate in Serbia si in tot spatiul ex-iugoslav, in 2007 am reusit sa realizez ceea ce imi doream demult, si anume o expeditie complexa in Albania, Grecia, Bulgaria si Macedonia. Am fost invitat sa activez in cadrul unui program de cercetari bazat pe antropologie, etnologie si folclor balcanic la Universitatea din Ioanina, Grecia. De exemplu, in cadrul acestui program am avut posibilitatea sa cercetez minutios regiunea Epir, unde e concentrata cea mai mare parte din populatia aromana din Grecia, si am descoperit unele lucruri putin cunoscute, de care nu auzisem si nu sunt consemnate in studiile anterioare.

- Care a fost scopul realizarii acestor studii?

- In cadrul acestor cercetari, mi-am facut o viziune de ansamblu destul de clara asupra minoritatilor romanesti din toate regiunile si, totodata, sa-mi ating scopul, care era, de fapt, cunoasterea situatiei actuale reale a acestor grupuri de populatie inrudita cu romanii. Cei care de obicei elaboreaza diverse studii despre populatia minoritara romaneasca din regiunea balcanica nu sunt oameni de stiinta cu studii academice abilitate, dar in cele mai multe cazuri sunt niste oameni pe care ii doare sufletul pentru aceste grupuri minoritare inrudite cu populatia romaneasca. Astfel, desi isi doresc sa efectueze cercetari cat mai complexe, aceste persoane intampina mai multe probleme legate de specificul cercetarilor etnice, deoarece una este sa studiezi aspectele naturale legate de flora si fauna, cand poti sa te deplasezi oriunde si nu ai treaba cu nimeni, ai fotografiat ce ai vrut si ai preluat probe unde ai vrut, fara sa fii in contact cu populatia, si alta-i cand lucrezi cu oamenii, deoarece oamenii sunt diferiti si intalnesti persoane care te privesc cu suspiciune, deseori se implica si factorul politic. De mai multe ori am fost atacat din cauza realizarii fotografiilor sau filmarilor prin diverse localitati. Insa mai multi au fost cei care m-au ajutat si le sunt profund recunoscator numerosilor prieteni, romani, dar si de alte etnii, care m-au ajutat foarte mult la realizarea cercetarilor de teren. Eu nu am vrut sa cercetez populatia minoritara romaneasca din Balcani sub aspect politic, dar am vrut sa vad realitatea asa cum este ea sub toate aspectele, acesta fiind si scopul cercetarilor mele.

- Care sunt grupurile etnice romanesti din Balcani si cum sunt repartizate acestea?

- Consider ca exista o unitate a populatiei romanesti chiar daca putem s-o numim si romanica orientala sau in alt mod, nu este o contradictie s-o numim si populatie romaneasca, in sensul ca etnogeneza acestor populatii este una comuna, adica toti sunt urmasii traco-ilirilor romanizati. Paradoxurile istoriei le intalnim si aici, desi romanizarea a fost mai puternica in Peninsula Balcanica, la Sud de Dunare, decat la Nord de Dunare. Astazi intalnim populatie vorbitoare de limba romana acolo unde Imperiul Roman nu s-a aflat deloc, cum ar fi chiar in Moldova, dar nu mai exista vorbitori in regiuni candva complet romanizate, precum Balcanii de vest. Etnogeneza comuna permite ca sa situam aceasta populatie ca un bloc etnic unitar, toti fiind traco-iliri romanizati, faptul ca dupa aceasta au mai intervenit si influente slave, turcesti sau maghiare este un alt aspect. Unitatea insa, nu exclude diversitatea. Astfel, dupa modelul clasic, in opinia dialectologilor, aceasta populatie romaneasca (romanica-orientala) a fost divizata in 4 grupe dialectale de baza: dacoromani, aromanii, meglenoromanii si istroromanii. Populatia dacoromana reprezinta masa compacta de pe teritoriul Romaniei, Republicii Moldova, Ucrainei, dar si in regiunile de la sud de Dunare, adica in Bulgaria, Serbia pana in Croatia si Bosnia. Aromanii sunt in partea de nord a Greciei, in jumatatea sudica a Albaniei, iar acum sunt foarte multi care locuiesc in capitalele si orasele mari. De asemenea, aromanii din Republica Macedonia se afla in sud-vest de la Bitola pana la Struga si in est in jurul orasului Stip, iar o treime din ei au migrat in Scopje. Mai sunt aromani si in sud-vestul Bulgariei, in regiunile Blagoevgrad si Pazargic. Populatia aromana, in comparatie cu populatia dacoromana, este mai flexibila si mai dinamica, producandu-se importante transformari ale structurii socioeconomice. Traditional aromanii erau pastori, avand numeroase turme de oi si practicand pastoritul transhumant, adica migrand vara spre munte, iar iarna spre campii, la distante destul de mari. In prezent, majoritatea este antrenata in ocupatii din sectorul tertiar, adica comert, servicii, fiind din acest punct de vedere o comunitate prospera si cu nivel educational ridicat.

Aromani, meglenoromani si istroromani sunt niste denumiri savante. Astfel, aromanii folosesc etnonimul de „armani” pentru grupul de gramosteni, care este cea mai numeroasa ramura de aromani (in Grecia, Republica Macedonia si Bulgaria), si „ramani” pentru farseroti (in Albania), denumire care este mai aproape de cuvantul „roman”. Daca denumirea de aroman este mai apropiata de cea initiala, notiunea de meglenoroman a fost creata in mod academic pentru a identifica o populatie care vorbeste un dialect specific romanesc, situata intr-o regiune numita Meglen, care provine de la „magla”, din slava semnificand ceata, deoarece este o campie dintr-o regiune muntoasa. Este o regiune situata exact la frontiera actuala dintre Grecia si Macedonia, de-a lungul raului Vardar. Meglenoromanii populau doar cateva localitati din aceasta regiune, iar foarte multi i-au asociat cu aromanii, doar dialectologii i-au diferentiat. De fapt, meglenoromanii nu aveau relatii foarte stranse cu aromanii din cauza situatiei socioeconomice diferite. Aromanii erau pastori, pe cand meglenoromanii erau agricultori sedentari. Pana a patrunde mediul grecesc in acest areal, meglenoromanii se integrau cu slavii, inclusiv cu pomacii, adica bulgarii musulmani si ceea ce este curios, meglenoromanii din localitatea Nanta (Notia), care era si centrul regiunii, s-au islamizat. Ceea ce este foarte interesant este faptul ca gasim foarte multi meglenoromani si aromani in Taskent, Uzbekistan. Ei au ajuns acolo ca urmare a luptelor dintre principalele forte politice de dupa cel de-al doilea razboi mondial intre fortele politice de stanga si de dreapta din Grecia, lupta care a avut loc anume in regiunea unde erau concentrati foarte multi aromani si slavi. Astfel, multi aromani si meglenoromani de orientare comunista s-au refugiat in Albania, din Albania in Turcia, Romania si apoi in Uniunea Sovietica, iar autoritatile sovietice de atunci i-au concentrat in Taskent, de aceea si acum cand mergem in Taskent intalnim aromani si meglenoromani. Acum majoritatea s-a intors in Grecia, dar am vorbit cu mai multi dintre ei si toti cunosc aromana, romana, rusa si greaca. Ceea ce mai putem spune despre meglenoromani, este faptul ca, impreuna cu istroromanii de la sud de Susnievita, Croatia, sunt singurii care se identifica cu etnonimul de „vlasi”. Numarul vorbitorilor de meglenoromana stagneaza in ultimii ani si constituie aproximativ 5.000 de persoane. Acest numar nu progreseaza pentru ca tineretul pierde elementul lingvistic si meglenoromanii, spre regret, in comparatie cu aromanii, au pierdut si elementul folcloric propriu. Aromanii, chiar si cei care nu pastreaza atat de bine elementul lingvistic, au conservat foarte bine specificul folcloric, care-i deosebeste intr-un anumit mod de greci, albanezi si slavi.

Istroromanii sunt a patra ramura si cea mai mica dintre minoritatile romanesti balcanice. Sunt situati in partea de nord-est a Peninsulei Istria din Croatia, langa Muntele Mare (Ucika Gora), intr-o regiune destul de izolata si chiar saraca in resurse naturale. Astfel, istroromanii s-au repartizat in doua areale, si anume satul Jeiani, unde se identifica drept „jeianti”. Cealalta populatie istroromana este repartizata in mai multe catune, localitatea de baza fiind Susnievita. Ceea ce am observat eu este faptul ca aceasta regiune este comparativ cu regiunea prospera a Croatiei, izolata si saraca in resurse naturale, fara litoral, ceea ce este caracteristic pentru toate nucleele unde se mai pastreaza grupuri compacte de populatie minoritara romaneasca. Un lucru insa este cert - spatiul balcanic a fost romanizat inainte de a veni slavii. De la Marea Adriatica pana la Marea Neagra s-a vorbit limba de sorginte romanica. Astfel, limba s-a mai schimbat in timp sub influenta slava, insa folclorul si portul popular, inclusiv la actuala populatie slavofona de sarbi, macedoneni sau bulgari, este unul autohton, cu nuante traco-ilire si mai putin de influenta slava. Astfel, am fost cu corespondenti rusi in Serbia, care, la inceput, erau foarte entuziasmati, numindu-i pe sarbi frati, iar atunci cand participau la diferite manifestari folclorice unde acest balcanism, care este asociat la ei cu orientalismul, dar, totodata, si cu identitatea noastra romaneasca, tracica, iese in evidenta si astfel ei descopera ca acest element le este total strain, concluzia lor a fost ca rusii si sarbii nu sunt chiar atat de frati cum credeau ei.

- Ce sanse are populatia minoritara din Balcani sa reziste in timp si cum se raporteaza la Romania?

- In afara divizarii acestor grupuri de catre dialectologi, mai exista si divizari cum ar fi pe criteriile geografico-istoric si politico-administrativ. Astfel, romanii au fost divizati in cadrul Peninsulei Balcanice de granitele nou-formatelor state nationale, candva fiind un spatiu mult mai unitar ca mostenire a perioadei de existenta a Imperiului Otoman si a Imperiului Austro-Ungar. Cei care au ramas in interiorul statelor din regiunea balcanica se confrunta cu problemele specifice politicii aplicate de catre autoritatile respective in privinta minoritatilor. Exista si procese de asimilare uneori obiective, dar de mai multe ori subiective, inclusiv asimilarea fortata care s-a produs in diferite perioade si continua pana acum, chiar daca este un proces indirect, el totusi are loc prin negarea dreptului de identificare romaneasca si, mai ales, prin imposibilitatea de a avea institutii in limba vorbita de aceste minoritati, cum ar fi scoli, biserici sau publicatii, ce ar promova o limba literara sau dialectala romaneasca. Astfel, pentru majoritatea din aceasta populatie romanismul este unul nativ, un romanism de casa, rural, asociat cu identitatea lor locala. Chiar daca unii nu se declara ca romani, ca urmare a politicii de asimilare si chiar a fricii de a declara identitatea etnica romaneasca, deseori chiar populatia inconjuratoare ii identifica drept romani, adica vorbitori de alta limba si purtatori de alte elemente folclorice. Prognozele foarte pesimiste facute in perioada interbelica chiar de catre romani, conform carora secolul XX va fi ultimul secol al aromanilor sau ca istroromanii, in genere, nu vor subzista ca element etnolingvistic, nu se adeveresc. Din contra, acum putem vorbi chiar despre o emancipare a acestor grupuri etnice romanesti si in urma cercetarilor pe care le-am efectuat am putut sa descopar un areal cu mult mai vast de vorbire a limbii romane si de perpetuare a identitatii romanesti, cum ar fi localitati din Bosnia, unde am gasit caravlahi, sau in Serbia Centrala, unde exista populatie romanofona care apartine grupului de rudari. Cat priveste aspectul identitar, au existat in secolul XIX miscari de emancipare nationala a acestor grupuri prin identificarea cu poporul romanesc. Atunci statul roman a sustinut aceste actiuni prin crearea de institutii pentru studierea limbii romane literare. Aceasta emancipare a minoritatilor romanesti a fost stopata de regimurile totalitare care s-au instituit in aceasta regiune si care au diminuat, iar mai apoi au distrus elementul identitar sub multe aspecte. Acum, dupa anii ‘90 au aparut din nou miscari de emancipare prin revendicarea dreptului la recunoasterea elementului lingvistic a acestor minoritati.

- Care este atitudinea autoritatilor din tarile balcanice fata de minoritatile romanesti?

- Este inregistrat un mare progres in Republica Macedonia unde aromanii sunt trecuti la aceeasi rubrica cu dacoromanii drept „vlasi”, ceea ce este inca o confirmare a identitatii comune romanesti a acestor minoritati. Astfel, in Macedonia vlasii sau armanii, cum isi zic ei, au obtinut dreptul de a fi considerati minoritate nationala si etnie constitutiva a statului macedonean. Din interviurile pe care le-am realizat cu macedoneni pot concluziona ca ei au o atitudine in general pozitiva fata de aromani, pe care ii considera un element progresiv al Macedoniei. Acum ca sunt cunoscuti drept minoritate nationala, aromanii s-au divizat in mai multe comunitati, adica unii opteaza pentru identitatea general romaneasca, iar altii pentru cea aromana, oarecum distincta, ceea ce nu semnifica neaparat ca acestia resping identitatea de roman, pur si simplu sunt multi care sustin identitatea de aroman ca fiind una de baza. In scoli se preda facultativ dialectul aroman, iar din 2008 aromana va fi ca obiect optional in scoli. Datele oficiale atesta ca in Macedonia sunt 9.600 de aromani, dar, practic, numarul lor ajunge la aproximativ 80.000. Astfel, este laudabil faptul ca aceste persoane au posibilitatea sa studieze limba vorbita de ei, chiar daca este un dialect. Nu putem sa spunem asta si despre Serbia, unde locuiesc aproximativ 250.000 de dacoromani care ar putea sa asimileze foarte usor limba romana literara, dar carora nu le sunt predate nici macar ore facultative in dialectul vorbit de acestia. Progresele sunt diferite. Potentialul dacoromanilor este mai mare decat al meglenoromanilor in vederea studierii limbii romane literare. De exemplu, dacoromanii din regiunile Negotin si Cladova vorbesc, practic, varianta lingvistica olteneasca identica cu limba literara si nu au nici un impediment in studierea limbii romane, daca s-ar preda in scoli. De fapt, nu exista obstacole de ordin fonetic sau lexical in studierea limbii romane de catre populatia romaneasca din Serbia si Bulgaria. Sunt alte impedimente, cum ar fi migratia. Exista un adevar pe care nu-l spun multi despre ceea ce se intampla cu romanii din Serbia de Est sau Voivodina, unde un numar mare din populatie a migrat, incepand cu anii ‘70. Aceasta migratiune masiva s-a produs din cauza ca autoritatile au neglijat situatia socioeconomica a acestei minoritati si ei locuiesc oarecum in regiunile periferice. Migratia acestei populatii minoritare constituie si o explicatie pentru datele recensamintelor, deoarece cenzorul nu tine cont de faptul ca multe persoane migreaza temporar si atunci cand ii intreaba pe cei care au ramas daca sunt sarbi ei raspund afirmativ, deoarece devin suspiciosi cand li se pun asemenea intrebari si astfel avem datele pe care le avem. Poate ca o cauza a lipsei scolilor de predare in limba romana ar fi faptul ca in multe localitati locuiesc putini copii, dar cred ca aceasta situatie este mai mult un pretext, deoarece sunt sate unde sunt si putini copii sarbi si totusi, exista scoli cu predare in limba sarba. Deci, nu exista un impediment juridic sau de alt gen de a forma astfel de scoli pentru grupurile minoritare romanesti. Slujbele religioase in limba romana sunt oficiate in Serbia cu mari impedimente din partea oficialitatilor si Bisericii Ortodoxe Sarbe, totusi prin curajul preotului Boian Alexandrovici, in 2004, la Malainita, regiunea Negotin, a fost infiintata o biserica romaneasca, care a capatat statut de protopopiat de Dacia Ripensis. In Bulgaria, preotul Valentin din Rabrova, regiunea Vidin, inca din 1997 a inceput a oficia slujbele si in limba romana, permisiunea oficiala primind-o abia in 2007. O exceptie de la situatia generala marcata de lipsa drepturilor si posibilitatilor de emancipare etnica romaneasca din aceasta regiune este cazul minoritatii romanesti din Voivodina, unde intr-adevar exista toate drepturile de exprimare etnoculturala, scoli si biserici romanesti, publicatii si emisiuni radio-TV. Asistam la o situatie paradoxala cand in cadrul aceluiasi stat, Serbia, populatia romaneasca este tratata foarte diferit in functie de regiunile istorico-geografice distincte. In Voivodina sunt recunoscuti ca romani si au toate drepturile, pe cand in Serbia de est si centrala se contesta identitatea etnica romaneasca, fiind recenzati ca o etnie separata de „vlahi”, fara a beneficia de drepturile etnoculturale elementare. Conform recensamintelor oficiale, ultimul din 2002, in Voivodina exista circa 36 mii romani, iar in Serbia centrala si de est 4 mii romani si 40 mii de „vlahi”, in realitate numarul populatiei romanofone in Serbia este de peste 300 de mii. La fel procedeaza si Bulgaria, divizand aceeasi populatie in circa 10 mii de „vlahi” si circa o mie de romani, cifre puternic diminuate, practic, pana la 200 de mii constituie populatia romanofona in Bulgaria.

In Grecia nu exista un cadru juridic prin care poti sa te identifici drept minoritate etnica si aromanii suporta aceste consecinte. Sunt aromani care chiar au fost persecutati din cauza ca au incercat sa-si revendice anumite drepturi. Politica autoritatilor elene este sa dea o conotatie negativa miscarilor de emancipare romaneasca. Este foarte alogica aceasta atitudine a Greciei, deoarece populatia minoritara romaneasca nu a avut niciodata pretentii teritoriale, doar a revendicat anumite drepturi etnice si lingvistice. In acest context, doar Republica Macedonia este oarecum un exemplu de comportament civilizat fata de minoritati. Singurele manifestari etnice in Grecia ale aromanilor sunt diferite actiuni culturale si folclorice care contureaza o identitate aparte. Exista chiar si asociatii culturale ale aromanilor, care organizeaza intruniri cu aromanii si festivaluri folclorice, dar nu promoveaza institutionalizarea populatiei minoritare romanesti. Numarul real al aromanilor in Grecia este greu de estimat, statisticile oficiale lipsesc cu desavarsire, totusi in jur de 350 de mii sunt cei care pastreaza specificul etnolingvistic.

In Albania, autoritatile manifesta, in general, indiferenta fata de minoritati, adica nu intreprind actiuni nici de sustinere si nici de suprimare a acestora. Exista biserici in care preotii sustin serviciul divin in aromana sau romana si nu exista nici un impediment din partea autoritatilor in acest sens. Din cauza ca statul nu contribuie cu nimic la dezvoltarea social-economica a acestor comunitati, nu sunt destule resurse financiare pentru implementarea tuturor drepturilor aromanilor. Exista totusi publicatii ale populatiei minoritare romanesti. Ceea ce se merita de spus e faptul ca populatia aromana din Albania este mai fidela ideii de identitate romaneasca si acestia sunt mai atasati de romani si de Romania. Recensamintele oficiale nu consemneaza structura etnica, in realitate numarul aromanilor fiind de peste 150 de mii.

- Stie populatia romaneasca din Balcani despre existenta Republicii Moldova?

- Da. Stiu, in special, romanii din Serbia si Bulgaria, care sunt foarte apropiati de noi si constientizeaza ca exista si un alt areal romanesc dincolo de Romania, incat aceasta se reflecta si in elemente folclorice inedite cum ar fi balade cu Stefan cel Mare, Tara Moldovei sau in cantece populare precum „Trandafir de la Moldova”. Deci, chiar si stramosii acestora cunosteau multe despre teritoriul si populatia actuala a Moldovei. Sigur ca folclorul este cel mai greu de asimilat.

Multi dintre romanii din diversele areale balcanice privesc Republica Moldova ca un stat fratesc, care ar trebui sa acorde o atentie mai mare acestora, inclusiv prin eliminarea barierelor de vize si initierea unor schimburi culturale cu statele din Balcani, care sunt cele mai apropiate ca istorie, etnografie si cultura cu noi.

- Care sunt concluziile pe care le-ati facut in urma cercetarii situatiei grupurilor minoritare romanesti din Balcani?

- In pofida diversitatii din punct de vedere geografic, dialectal si administrativ, romanitatea balcanica reprezinta un element etnic foarte important in regiune, care a suportat cele mai vitrege conditii dintre toate populatiile balcanice. Comparativ cu elementul slav sau grec, care s-au intarit in acest spatiu, romanitatea a ramas doar la nivelul unor incercari de emancipare nationala. Totusi, se observa unele tendinte de consolidare a acestor populatii romanesti, prin emanciparea identitatii etnice, de aceea statul roman si comunitatile romanesti care au o situatie mai buna ar trebui sa-i sustina pe minoritarii romani din spatiul balcanic. Primul pas in acest sens ar fi crearea scolilor cu predare a limbii romane sau macar a introducerii in scoli a limbii romane ca obiect de studiu. De asemenea, aceste aspiratii ale romanilor, precum si cercetarile referitoare la cunoasterea realitatilor acestor comunitati ar trebui sa fie sustinute de catre institutiile si guvernele, in primul rand a Romaniei. De exemplu, pana acum eu nu am primit nici un sprijin, realizand toate cercetarile de teren din entuziasm propriu si sustinut de oamenii cu sufletul mare din diversele regiuni pe care le-am parcurs.

Populatia romaneasca din Balcani acum are nevoie de protectie si sustinere mai mult decat oricand. Ne referim aici si la Republica Moldova, care are o populatie romaneasca ce ar trebui sa sustina cultural si spiritual romanitatea balcanica, pentru ca neamurile sunt date de Dumnezeu si noi avem numerosi frati, inclusiv la sud de Dunare.

Virginia ROSCA, Flux